CLOSED !

Nu voi mai posta pe acest blog! Daca exista cativa cititori, va rog intrati pe Lupus Cerebelus Caninus, pt ca acolo se petrece toata actiune

Va multumesc!

CIne e responsabil pentru esec?

Astzi am citit pe blogul lui Johnny o chestie interesanta... desi mult prea dezbatuta in ziua de azi. Despre ce e vorba? Despre faptul ca in Romania toate talentele adevarate stau acasa si mananca seminte, pe cand ''artisti'' cu fete de clovni fac valuri prin televiziune si sunt super mediatizati prin popor... E adevarat fratilor? Din pacate DA!

Deci cine e de vina?

Simplu. Voi! Da, voi idiotilor care radeti in loc sa plangeti... Da, voi retardatilor care CERETI asa ceva... DA, voi care nu vreti decat sa vedeti un handicapat cu IQ de 0,1... Voi sunteti de vina pentru tot. Pentru tara de cacat in care sunteti, pentru muzica de cacat pe care o ascultati, pentru labilii mintali la care va uitati, pentru tot...

Si ce sa facem?

Simplu. Va sinucideti!


Am incheiat pledoaria.

Schimbarea e... infricosatoare

Infricosatoare dar foarte interesanta in acelasi timp si hai sa zicem si stresanta doar ca sa rimeze putin...
Tocmai am terminat clasa 12a si nu e chiar asa de amuzant pe cum credeam. Chestia asta nu e un ''finish'' cum am crezut 4 ani, mai degraba e chiar un ''start'' intr-o cursa prin ceata si intuneric numita, neoriginal, viata...
M-am gandit sa imi planific viata pas cu pas, decat ''scop final''. Scuze daca vorbesc prea incriptiv dar cred ca cine are chef sa inteleaga va intelege. Nu ca ar interesa prea mult pe cineva, ideile post-moderniste ale unu tip cu probleme socio-culturale... Oau ! Am scris eu asa ceva?!

Anyways , let's cut the crap! ( ce naspa suna asta in romana) :))

Imi e frica de ce o sa mi se intample in viata. Imi e greu greu sa accept ca toate astea se vor oprii. Mie greu sa pornesc in cursa asta... Dar cel mai mult mie frica de singuratate.

Cand o usa se inchide, cealalta usa se deschide...

si cel mai important pt mine e faptul ca nu prea stiu ce sa cer de la viata si cred ca de aceea ii va fi greu sa stie ce sa-mi dea...

Noapte buna!

Fara sens

Aoleu baba Carnat! ba dute aduna lemnele! Sfantule Ciorap Crud aduna muraturile si pune ceaiul la gaz... mancalar puterea sovietica. O! hitler adunate de pe jos si punele in 4 labe, ChikBouWow, true man YO, STFU BUZZ=Ignore... Stomacul statuse putrezit langa vioara, vai si trecuse vremea potcovitului... Ehh, Sfantul Ionel se joaca in nisip pe langa blocul comunist.
D-le asa nu se mai poate ! Sfantul Tom ataca neispravitii!
Cine se scoala de dimineata, casca toata iua, Brrr, bat-o vina !
S-o intalnit un mos si o baba. In caruta se jucau nimic. Un plus are doua linii puse la mijto. Bine, bine, dar la ce bun sa lingi dulceata, asa, se rezuma la rosu... pe bune ce porcarie bebe mic weweee, oops, corzi vocale zero..tacere...
Un nebun conduce un nebun catre intelepciune si abisul cuprinde bomboana. Intuneric dulce sau chiar acru dar nu mai mult decat tine. Bine, am tacut... hai PA!
Ba nu , ceau, whatever...
Un roman e o carte buna.

Am reusit sa citesc asta. Tu inca mai citesti? Bine esti bun sau buna sau nebuna sau nebn, dus, pierdut ba chiar trecut si potcovit sau ce planta trecuta?
Parul rosu tace ca mosu.

Intre doua nu te ploua. Marioneta...

poetul din mine :))

Deci am vizitat Sibiul ! Nu pot sa va spun cat de tare e orasul asta... As putea sa il descriu in 1000 de pagini si tot n-ar fi indeajuns sa exprim frumusetea lui... Dar langa o cafenea inspirat de un pian am scris 2 poezii, despre ingerul decazut... si cand melodia s-a schimbat am scris despre viata unui pacatos...


Amintirea Raiului





Ah! Glorioasa furtuna a epocii trecute!
Din suflet mi s-a pogorat pe pamant,
Aceasta minunata amintire a frumoasei paci absolute...
Te iubesc si te ador, trecutule simtamant.

Nu te voi uita, caci nu am cum,
Tu inca traiesti ascunsa printre veacuri,
Stai aplecata asupra-mi minte
Si imi faci inima scrum...

Intoarce-te sau ramai aici,
Printre aceste boli nimicitoare,
In crima sa-ti deslusesti daca altfel nu se poate,
Vesnica ta, daruita alinare...

Ah! Cat as vrea sa te intorci!





...................................................




Pacatul





Traitam viata-n desfatare si pacat,
Crezut-am in dulcele venin,
Pierdut eram printre trairi spurcate,
SI lumea mea era-n declin...

Iubit-am stralucirea grosolana,
Gustam din plin ambrozie murdara,
Mancam cu pofta din nebuna patima,
Cu o placere deloc intima...

Si tare-mi mai placea carnea,
Ma-nfruptam din trupuri mizere,
A caror lume era demult in decadere.
S-asa trecut-am prin veacuri de placere...

Dar iata, cum la momentul negru,
Am ajuns printre tenebre.
Lovit eram in trup de boala,
Si intr-o cruda uitare am cazut...

Si nimeni nu era la capataiul meu
Sa ma aline si sa ma scape.
Eram singur si trist cu Moartea,
Si parca mi-am adus aminte,
De cel ce m-a creat, Dumnezeu...

Si incet, incet viata imi parasea
Trupul slab si nevoias.
Se facuse intuneric.
Sufletul meu deja tremura!

Acum eram orb, dar vedeam.
Viata mea se juca in ochii mei
Si cat de scarbit eram!
Doamne! Nu ma lasa sa mor!

Dar era liniste si intuneric acum.
Cand deodata m-am trezit
Intr-o lumina cereasca...

Eram in fata Judecatorului,
Si aspra-i era privirea.
Din marea lui carte imi citea acum,
Cruntele-mi pacate ,
Ce nu-mi permiteau vesnica desfatare...

- Iarta-ma Doamne! spusei dezamagit.
Insa-n turbarea lui cea sfanta,
Mai departe-mi citea.
Si privirea lui era acum atat de muta...

Pacat de moarte este sa crezi
Ca in nemurire sa speri si sa vezi.
Si crezut-am in zei falsi
Pana cand cerurile au crapat
Si intr-o dulce alinare am scapat!

Sa vezi in ce nu crezi,
Mai mare disperare nu exista.
Caci veci nu-mi voi ierta pacatul meu
Atat de aspru si crud.
O, dulce alinare te rog persista!

Acum smoala imi va arde oasele,
Voi trai intr-o vesnica durere
Care-mi va macina mintile...
Te rog zeule neiertator,

Iarta-ma!

Despartire

Despartire

O cata durere in sufletul sau!
A dus razboaie cu Ingeri si Demoni,
A sangerat, a luptat si s-a ridicat,
A alergat, s-a zbatut si a castigat...

O cata dezamagire in sufletul sau!
A ras, a zambit si s-a luminat,
A sperat, a calatorit si a gasit,
A simtit fiorii dragostei si a trait...

O cata tristete in sufletul sau!
A crezut intr-un nou inceput,
Dar a avut parte doar de trecut,
Acum, in celula lui sta-ncatusat si tacut...

O cata furie in sufletul sau!
A fost un animal salbatic,
A vanat suflete de aur,
A gasit unul, unicul strasnic,
Demn de iubirea Lui...

O cata cenusa in sufletul sau!
A ars atat timp flacara aceea,
A visat atat de mult,
Si acum totul e rece si mut...

O cata liniste in sufletul sau!
A plans, a disperat si a distrus,
A luptat si a castigat,
Acum pacea si linistea a recapatat...

O cata armonie in sufletul sau!
Acum toate sunt albe,
ACum muzica si natura sunt unite,
Atat armonie si perfectiunie,
Lanturile Lui,il trag incet catre nebunie...

Si e atat de liniste...

Zeul fara chip

Osanditule! Oare cat va mai tremura inima ta de gheata?
Nemilosule! Oare cand te vei elibera de lanturile grele a pacatului?
Nemuritorule! Oare cand vei gusta cu adevarat din viata?

O maretule Zeu! Oare cand vei afla ca adevarata frumusete nu dainuie...
Eternule! Oare vei mai alerga orb prin lumina vesniciei?
Vesnicule! Oare cat mai trebuie sa te provoc la lupta?
Te blestem si ma inchin Tie!

Esti perfect si atat de impur,
Frumos dar atat de hidos,
Vesnic, insa rece si mort,
Te iubesc si ma inchin Tie!

Suflet pustiu aruncat in lumina,
Tu care te tragi in patima,
Dute catre usa cea care trezeste flacara din tine.

Aici si acum, in ceasul cel din urma
Paseste catre mine,
Al tau demon de lumina,
Sa ne unim aceasta putere,
Sa calcam in picoare tot ce se trage din durere....



Sper ca nu v-am plictisit cu poezia asta...