Deci am vizitat Sibiul ! Nu pot sa va spun cat de tare e orasul asta... As putea sa il descriu in 1000 de pagini si tot n-ar fi indeajuns sa exprim frumusetea lui... Dar langa o cafenea inspirat de un pian am scris 2 poezii, despre ingerul decazut... si cand melodia s-a schimbat am scris despre viata unui pacatos...
Amintirea Raiului
Ah! Glorioasa furtuna a epocii trecute!
Din suflet mi s-a pogorat pe pamant,
Aceasta minunata amintire a frumoasei paci absolute...
Te iubesc si te ador, trecutule simtamant.
Nu te voi uita, caci nu am cum,
Tu inca traiesti ascunsa printre veacuri,
Stai aplecata asupra-mi minte
Si imi faci inima scrum...
Intoarce-te sau ramai aici,
Printre aceste boli nimicitoare,
In crima sa-ti deslusesti daca altfel nu se poate,
Vesnica ta, daruita alinare...
Ah! Cat as vrea sa te intorci!
...................................................
Pacatul
Traitam viata-n desfatare si pacat,
Crezut-am in dulcele venin,
Pierdut eram printre trairi spurcate,
SI lumea mea era-n declin...
Iubit-am stralucirea grosolana,
Gustam din plin ambrozie murdara,
Mancam cu pofta din nebuna patima,
Cu o placere deloc intima...
Si tare-mi mai placea carnea,
Ma-nfruptam din trupuri mizere,
A caror lume era demult in decadere.
S-asa trecut-am prin veacuri de placere...
Dar iata, cum la momentul negru,
Am ajuns printre tenebre.
Lovit eram in trup de boala,
Si intr-o cruda uitare am cazut...
Si nimeni nu era la capataiul meu
Sa ma aline si sa ma scape.
Eram singur si trist cu Moartea,
Si parca mi-am adus aminte,
De cel ce m-a creat, Dumnezeu...
Si incet, incet viata imi parasea
Trupul slab si nevoias.
Se facuse intuneric.
Sufletul meu deja tremura!
Acum eram orb, dar vedeam.
Viata mea se juca in ochii mei
Si cat de scarbit eram!
Doamne! Nu ma lasa sa mor!
Dar era liniste si intuneric acum.
Cand deodata m-am trezit
Intr-o lumina cereasca...
Eram in fata Judecatorului,
Si aspra-i era privirea.
Din marea lui carte imi citea acum,
Cruntele-mi pacate ,
Ce nu-mi permiteau vesnica desfatare...
- Iarta-ma Doamne! spusei dezamagit.
Insa-n turbarea lui cea sfanta,
Mai departe-mi citea.
Si privirea lui era acum atat de muta...
Pacat de moarte este sa crezi
Ca in nemurire sa speri si sa vezi.
Si crezut-am in zei falsi
Pana cand cerurile au crapat
Si intr-o dulce alinare am scapat!
Sa vezi in ce nu crezi,
Mai mare disperare nu exista.
Caci veci nu-mi voi ierta pacatul meu
Atat de aspru si crud.
O, dulce alinare te rog persista!
Acum smoala imi va arde oasele,
Voi trai intr-o vesnica durere
Care-mi va macina mintile...
Te rog zeule neiertator,
Iarta-ma!
