Copiii lui Odin

Tentativa de poezie... Recent am citit o carte despre vikingi si m-a inspirat asa pe moment, deci m-am apucat de o ''poezie'' si am scris-o in vreo 15 minute...NU e cn stie ce, dar am incercat macar, m-am distrat..ENJOY !



Cainii aprigi ai razboiului
Muscau salbatic din sufletul sau
Hranit de ura zeului
Trimise navele spre dusmanul infricosat...

Purtau in suflet credinta pagana
Credinta solemna, flacara din tarana.
Marea se spulbera, se agita
Pe langa navele de razboi, totul vuia...

Fiii lui Odin, consumati de furie
Urlau spre dusmanul infricosat
Totul in jur devenise tacere
Onoarea devenea placere, incepuse furtuna de durere...

Fum, flacari si moarte
Marea plangea cu sange
Sufletele treceau usor plutind catre Valhala
Liniste eterna, fericire efemera...

Mai avem putin fratii mei !
Crucea crestina cazuse in mare,
Se scufunda usor, atingand fundul marii...
Sabii incrucisate, corpuri sfartecate...

Securea razboiului insetat,
Spargea cu furie portile Iadului
Trimitea spre uitare pe cei care,
Erau inclestati cu mainile in disperare...

Fiii lui Odin, urlau tare.
Se uitau spre zare, inimi batand tare...
Azi au fost cu un pas mai aproape,
De acea moarte frumoasa gasita fara disperare...

Inima lor a primit azi,
O scapare, un dar de la zeul sangeros,
Odin cel viteaz si glorios,
Se cutremura de fericire,
Copiii lui au dobandit vesnicie...

Strigase cu putere catre razboinic,
Navele se puneau in miscare,
Se indreptau spre zare,
Unde soarele rosu apunea in tacere...